Introducere sumară în cultura Thailandei

La începutul lunii aprilie 2007 am vizitat Târgul Internaţional de Carte din Bangkok, de unde am achiziţionat, pentru 50 baht (mai puţin de 4 RON), o cărticică intitulată Introducere sumară în cultura Thailandei (Introducing Cultural Thailand in Outline) de Phya Anuman Rajadhon. Acestă carte face parte dintr-o colecţie despre Thailanda, editată de The Fine Arts Department din Bangkok, ce are ca scop introducerea turistul străin în vasta cultură thailandeză.

Cartea, scrisă direct în limba engleză (şi nu tradusă din thailandeză!), se citeşte uşor. Din cuvântul de introducere am aflat că Thailanda mai este cunoscută şi ca „Regatul Robelor Galbene”. Denumirea a fost probabil aleasă de agenţiile de turism străine, care prezintă în toate broşurile despre Thailanda, imagini cu temple budiste strălucitoare, prin faţa cărora se plimbă, în căutarea Nirvanei, preoţi îmbrăcaţi în specifica robă galbenă-portocalie.

Precum sugerează titlul, cartea este o sinteză a culturii thailandeze, cu îndejunse informaţii pentru turistul care vrea să afle câteva lucruri esenţiale despre Thailanda, dar nu are timpul şi răbdarea necesară parcurgerii a volume întregi de istorie. În prima jumătate a cărţii sunt prezentate, pe scurt, principalele elemente geografice, originea poporului thailandez, formarea primelor regate şi începuturile relaţiilor cu puterile străine. Este menţionat, cu multă mândrie, faptul că marea majoritate a elementele culturale europene, introduse în Siam (denumire Thailandei până în anul 1939) între secolele al XVI-lea şi al XIX-lea, nu au supravieţuit contemporaneităţii. Cel mai mare aport pe care comercianţii şi misionarii portughezi, olandezi, englezi şi francezi l-au adus în istoria Siam-ului au fost cunoştineţele militare legate de folosirea armelor de foc şi fabricarea tunurilor.

Cea de-a doua jumătate a cărţii este dedictă instituţiilor guvernamentale, limbii, literaturii, artei, arhitecturii, sculpturii, picturii, muzicii şi teatrului thailandez. Acest volum, subţire în număr de pagini, dar bogat în informaţii culturale, se încheie cu notele muzicale ale imnului regal thailandez.

Probabil, un străin aflat pentru câteva zile sau săptămâni în postura de turist în Regatul Thailandei, va uita, după lecturarea cărţii Introducere sumară în cultura Thailandei de Phya Anuman Rajadhon numele complicate ale regilor thailandezi şi anii când aceştia au domnit. Dar, sunt sigur că, la întoarcerea acasă nu vor uita imaginile color, de foarte bună calitate, cu care este presărată cartea. Probabil, aceste imagini le vor rămâne în minte atât pentru faptul că reprezintă principalele atracţiile turistice pe care şi ei le-au vizitat, cât şi datorită faptului că sunt simbolurile unei ţări exotice, a cărei cultură naţională este un inedit pentru ochiul neavizat al occidentalului.

O recenzie de Mihnea Voicu Şimăndan
Sursa: http://www.bookblog.ro/

Thailand Life

Am aflat despre Gor, despre copilăria lui din Thailanda şi concluzia nefericită a unei vieţi tinere care a luat-o pe un drum greşit, nu la mult timp după ce am început să cochetez cu ideea de blogging. Panrit „Gor” Daoruang, autorul cărţii Thailand Life, a fost primul blogger din Thailanda. La vremea când a început să îşi publice jurnaul pe internet avea doar 12 ani.

Era anul 1997, iar cu ajutorul unui englez care-i preda limba engleză la o şcoală din provincia Samut Prakan, a creat un website (în limba engleză) în care povestea, în mici compuneri, despre familia, şcoala, prientenii şi pasiunile lui. Toate intrările din jurnal din acest prim website-jurnal alcătuiesc introducerea la Thailand Life.

Următorul website (întreţinut între 1997 şi 2001) pe care Gor l-a creat a fost intitulat „Jurnalul meu secret”. Aici au fost notate, cu o regularitate de invidiat, ceea ce ar putea fi catalogat ca activităţile zilnice ale oricărui copil thailandez provenit dintr-o familie modestă. La vremea aceea Gor avea 13 ani. Intrările din jurnal gravitează în jurul prietenilor lui, o mare importantă fiindu-le dată problemelor inimii. Este de admirat faptul că acest jurnal secret a fost scris în întregime în limba engleză, textul fiind corectat de acelaşi profesor care l-a iniţiat în tainele scrisului.

O bună parte din Thailand Life este dedicată acestui al doilea jurnal din care, treptat, treptat, se poate intui viitorul străluicit pe care Gor l-ar fi putut avea ca blogger-jurnalist, dar şi tendinţa de a păşi pe calea drogurilor. Împreună cu profesorul şi prietenii lui, Gor a făcut istorie pe internet când a realizat primul website despre filmul „Plaja” cu Leonardo DiCaprio. Cu luni de zile înainte de lansarea filmului pe marile ecrane, Gor scria şi posta poze în jurnalul lui, de la faţa locului, din sudul Thailandei, chiar de pe insula unde se filma. Un eveniment important din acest „jurnal secret” a fost întâlnirea cu Joe Cummings (autorul ghidului turistic Thailanda), pe care l-a invitat în provincia lui natală pentru a-i arăta cele mai importnate atracţii turistice care mai apoi au fost incluse în ghid.

La sfârşitul anul 2001 Gor reuşeşte să se lase de droguri şi este invitat de către Bangkok Post (cotidianul în limba engleză cu cel mai mare tiraj din Thailanda) să semneze o rubrică săptămânală. Gor avea doar 16 ani! Articolele publicate timp de doi ani în acest ziar alcătuiesc a doua parte din Thailand Life. Subiectele abordate sunt variate, dar majoritatea se referă la obiceiuri (bune şi rele) din Regatul thailandez. Textele din partea a doua a cărţii sunt de o calitate superioară celor de la începutul cărţii, fiind evident faptul că autorul a stat mai mult timp în faţa calculatorului pentru a cizela fiecare material.

Spre sfârşitul cărţii aflăm că Gor s-a căsătorit cu iubita lui din liceu (despre care a scris în primul lui website) şi a început din nou să consume droguri. Reuşeşte să se lase din nou de droguri pentru o perioadă scurtă de timp, apoi, după naşterea fetiţei lor (Grace), ambii părinţi (Gor încă mergea la liceu, dar soţia a trebuit să se lase de şcoală pentru a avea grijă de bebeluş!) încep să consume droguri.

Gor este prins de către poliţie cu droguri ya baa (metamfetamine) în cutia de sub şaua motociletei, iar în octombrie 2006 este condamnat la trei ani închisoare. În momentul de faţă Gor nu mai poate scrie pe blogul său, soţia a divorţat, iar fetiţa a rămas în creştere la părinţii lui Gor.

Mai multe despre viaţa din închisoarile thailndeze puteţi citi aici.

O recenzie de Mihnea Voicu Şimăndan
Sursa: http://www.bookblog.ro/